Evaluarea progresului. Descoperă liderul din tine

Motto: „Succesul nu este exprimat prin cât de departe am ajuns ci prin distanţa pe care am parcurs-o de la punctul de pornire.”

După ce escaladez un munte şi ajung în vârf, constat că mai sunt o mulţime de vârfuri de escaladat. Mă opresc un moment pentru a mă odihni, pentru a admira peisajul încântător şi pentru a privi înapoi la distanţa pe care am  parcurs-o. Dar nu mă pot odihni mai mult de o clipă, pentru că libertatea este însoţită de responsabilităţi şi nu-mi pot îngădui să zăbovesc, deoarece călătoria mea este departe de a se sfârşi.  Nelson Mandela

Pentru a şti că progresez pe tot parcursul drumului, trebuie să fiu capabil să răspund la următoarele întrebări de bază:

1.    Unde vreau să ajung?
2.    Unde mă aflu acum?
3.    Ce este necesar să schimb sau să îmbunătăţesc pentru a transforma ceea ce este în ceea ce vreau să fie?

Întrebarea 1: Unde vreau să ajung?

Mulţi oameni ştiu cu exactitate ceea ce nu vor fi, dar foarte puţini sunt cei care ştiu şi ceea ce vor.
Confucius spunea: „Dacă omul nu se gândeşte deloc la ceea ce se află departe, atunci va găsi foarte aproape durerea.” Fără a ne contura clar viitorul pe care ni-l dorim şi a depune toate eforturile pentru îndeplinirea obiectivelor noastre, vom fi surprinşi de „schimbările bruşte” care chinuie atâţia oameni. Criza provocată de o schimbare poate fi devastatoare, dacă nu ne concentrăm permanent asupra a ceea ce vrem să realizăm.

Pentru  a fixa locul unde vrem să ajungem sunt necesare eforturi susţinute. Scopurile noastre sunt legate direct de convingerile noastre şi de motivul pentru care existăm. De aceea, viziunea, valorile şi scopul nostru sunt cele trei elemente ce formează Contextul şi Concentrarea.

Întrebarea 2: Unde mă aflu acum?

A înţelege unde mă aflu acum este o altă mare provocare, pe care trebuie să o înfrunt. Am nevoie de mult curaj şi onestitate  pentru a mă confrunta cu slăbiciunile şi punctele mele forte, cu succesele şi cu eşecurile mele. Este o bătălie permanentă dintre lumea mea interioară şi reacţiile celor din jur. Nu este uşor. 

Este mult mai uşor să devin o victimă şi să îi învinovăţesc pe ceilalţi pentru ceea ce sunt acum.
Aşa cum spunea scriitorul italian Ugo Betti: „Chestia asta cu liberul arbitru este cam înspăimântătoare. Este aproape plăcut să te supui şi să te bucuri cât poţi de asta.”

Este, de asemenea, uşor să mă autoconving că sunt pe drumul cel bun mai mult decât sunt în realitate. Sper că aceste articole te-au ajutat să te evaluezi obiectiv şi să devii mai conştient de ceea ce reprezinţi în realitate.

Viaţa este schimbare

„Urăsc schimbarea asta”, ţipă enervat D. la prezentatorul ştirilor. De ce nu se poate ca lucrurile să rămână neschimbate?” Aruncă înfuriat o pernă spre ecranul televizărului şi inspiră adânc pentru a se calma. 

De odată, se auzi un sâsâit din colţul camerei şi o ceaţă verde se ridică în aer. D. era paralizat de surpriză. Un omuleţ bătrân, pe faţa căruia anii lăsaseră urme adânci, îşi făcu apariţia din ceaţa deasă. Moşneguţul cel ciudat avea o barbă luuuungă şi era îmbrăcat din cap până în picioare în verde. Ochişorii îi străluceau drăceşte, iar pe faţă îi flutura un zâmbet sfidător. „Bună, sunt M.L. Pot să te duc într-un loc unde oamenii nu se confruntă cu schimbarea, pentru că lucrurile au rămas neschimbarea de când lumea.”

Înainte ca D. să poată spune vreun cuvânt, piticul scoase din buzunarul hainei un pumn de praf verde şi strălucitor. Cu un zâmbet în zeflemea, făcându-i cu ochiul, aruncă praful peste D. Sâsâitul se auzi din nou şi D. fu înconjurat de ceaţa verde. Nu era capabil să vadă nimic prin strălucirea verde, dar îl auzi pe M.L. spunându-i: „Am ajuns. Acesta este locul în care totul rămâne la fel, iar oamenii nu se schimbă deloc.”

Piticul suflă ceaţa şi D. putu vedea clar unde se afla. Era într-un frumos şi îngrijit cimitir. Pietre de mormânt curate, lucioase, mute erau aliniate pe rânduri ordonate cât vedeai cu ochii.
„Viaţa este schimbare, spuse piticul cel bătrân, râzând şi sărind pe o piatră de mormânt. Este una dintre legile naturii. Acum mii de ani, am avut aceeaşi conversaţie cu amicul meu Heraclit şi i-am spus atunci că schimbarea este singurul lucru permanent din lume.”

Făcu o grimasă. „Bineînţeles că istoria l-a reţinut pe el ca fiind autorul acestei maxime.”
„Oricum, continuă, este un principiu imuabil... Oamenii care nu se schimbă şi nu progresează, nu trăiesc. Progresul este unul dintre semnele vitale ale naturii. Arată că eşti în viaţă. Dacă ai încetat să te schimbi şi să progresezi, verifică-ţi pulsul.”

autor: Valentin Dolganiuc