„Din trecut ţâşneşte prezentul etern, poţi semăna orice vrei, dar mâine îţi va aduce recolta, ca să vezi ce fel de lucruri ai ales să semeni.”
Semănatul
Gândul este creator. Deşi putem hotârî ce să gândim, gândurile noastre sunt guvernate de legi de neschimbat. Ne putem face viaţa exact aşa cum ar trebui să fie. Cum putem obţine rezultate pozitive prin procesul gândirii?
Atunci când vrei să cultivi varză în grădina ta, plantezi seminţe de varză. Dacă vrei dovleac sau porumb, plantezi respectivele seminţe iar seminţele trebuie sa fie de cea mai bună calitate.
Nu ai niciodată îndoieli, legate de natura recoltei, deoarece ştii că plantând porumb culegi porumb. Exact la fel ne semănăm, cultivăm şi ne culegem gândurile.
Nu putem să semănăm gânduri de un fel şi să culegem fructe de alt fel. Putem fi absolut siguri că vom exprima în exterior rezultatele gândurilor noastre dominante.
Persoanele şi lucrurile stau sub puterea uneia şi aceleiaşi legi. Nu trebuie să ne aşteptăm să culegem roadele bogăţiei din gânduri de sărăcie, fericire din gânduri de mizerie, sănătate din gânduri de boală, pace din gânduri de mânie. Nu putem culege roşii după ce am plantat de viţă de vie.
Ne sădim gândurile în subconştient, iar legea creşterii le dă expresie vizibilă. Dacă gândurile noastre sunt pozitive în credinţă, dorinţă, curaj, hotărâre, bucurie şi iubire, starea noastră fizică şi ceea ce ne înconjoară vor exprima aceste calităţi prin sănătate, fericire şi prosperitate. Dar atunci când gândurile noastre sunt teama, ura, invidia, anxietatea, gelozia sau durerea, vom culege aceste rezultate în sărăcie, boală şi mizerie.
De câte ori gândeşti, declanşezi un lanţ cauzal care va crea o situaţie conformă calităţii gândurilor ce i-au dat naştere. Orice succes sau eşec este rezultatul acţiunilor aceluiaşi principiu. Principiul nu poate fi schimbat.
Sămânţa pe care o plantezi este cea care decide natura produsului tău.
Universul este un sistem al legii şi ordinii, de la cele mai mici expresii ale lui până la sistemul solar. Omul nici nu face legea nici nu se poate sustrage legii. El acţionează conform ei, după cum alege. Nu este nimic misterios legat de această lege. Este, pur şi simplu, o lege.
SUCCES !
Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată în picioare şi păsările cerului au mîncat-o. Şi alta a căzut pe piatră şi, răsărind, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut pe pămîntul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. (După Luca 8,5-15).
După plecarea mulţimilor, la rugămintea ucenicilor Săi şi a altor câţiva oameni care mai rămăseseră în jurul Său, Iisus le-a explicat înţelesul profund al pildei pe care le-o spusese.
Sămânţa este Cuvîntul lui Dumnezeu, iar locurile unde cade când este semănată sunt diversele categorii de oameni cărora li se adresează Cuvîntul lui Dumnezeu.
Din categoria seminţei care a căzut lângă drum iar păsările cerului au venit şi au mâncat-o fac parte acei oameni care, deşi aud Cuvântul lui Dumnezeu, nu-L păstrează deloc în cugetul şi inima lor, pentru că diavolul, cu viclenia lui, le insuflă alte gânduri şi preocupări şi le fură cuvântul semănat în inimile lor.
Locul pietros unde, odată căzută sămânţa, răsare imediat dar se usucă la primul răsărit de soare, sunt oamenii care cu bucurie primesc Cuvântul lui Dumnezeu şi îl păstrează o vreme în inima lor, dar, nefiind tari şi statornici, la vreme de prigoană sau persecuţii pentru credinţă se leapădă de el.
Sămânţa căzută între spini reprezintă pe acei oameni care, deşi ascultă şi primesc Cuvîntul lui Dumnezeu, îl înăbuşă cu plăcerile şi cu dorinţa lor de îmbogăţire, împiedicându-l astfel să dea rod în inima lor.
În sfârşit, sămânţa care cade pe pămîntul cel bun şi dă rod înfăţişează pe acei oameni care cu inimă curată şi bună aud Cuvîntul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare, fiecare după râvna şi puterile sale.
