Motto: „Mintea este ca o paraşută: funcţionează doar atunci când este deschisă.”

Procesul prin care oamenii progresează spiritual, moral sau fizic este unul extrem de dificil şi necesită efort imens în primele 21 de zile. La început e greu pentru că înaintăm împotriva rezistenţei naturale,  sau a obiceiulor create de mic copil sau insufletzite de parinti ca anume asa o acţiune este corectă.

Cu toţii avem nevoie să fim lideri. Pe plan personal, profesional sau familial, succesul este produsul aptitudinilor de lider pe care le posedăm pentru situaţia în care suntem îrezenţi, iar forţa liderului vine din acţiuni şi nu dintr-o poziţie pe care o ocupăm sau titlul pe care il deţine persoana la un moment. 

Este un mod de viaţă, prin care valorile personale sunt materializate prin acţiuni zi de zi, ţi anume gîndurile persoanei îl duc la respectivele acţiuni zi de zi.

Unul dintre principiile de bază unui lider este creşterea personală continuu. 

Când Oliver Wendell Holmes Jr., judecător asociat la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a fost spitalizat la vârsta de nouăzeci şi doi de ani, preşedintele Roosevelt l-a vizitat la spital. L-a găsit pe bolnav citind un ghid de conversaţie englez-grec. „De ce citeşti asta?”, îl întrbă mirat preşedintele. Eminentul jurist îi răspunse cu naturaleţe: „Ca să-mi deschid mintea, domnule preşedinte!”

Progresul personal continuu presupune şi faptul că uneori trebuie să ne depăşim propriile standarde create în timp. 

Un scriitor se plângea editorialistului William Dean Howells: „Nu mai scriu atât de bine ca înainte”.
„O, dar nu-i adevărat, scrii la fel ca înainte, îl asigură Howells. Numai gustul ţi s-a rafinat.”

Trebuie să găsim combinaţia ideală între reflecţie, crearea relaţiilor cu cei din jur, participarea la diverse evenimente instructive, discuţii, acceptarea unor noi sarcini, posibilităţi, responsabilităţi, experienţe şi tot ce presupune să fii viu, pentru a ne putea dezvolta şi progresa.

Cărţile

Cititul este un mod foarte eficient de a deschide mintea şi a continua să progresăm, dar trebuie să ai in vedere, că anume ceea ce citeşti, aceea şi va da roade in căpuşorul tau. 

Nu toţi cititorii sunt lideri, dar toţi liderii sunt cititori. 

Metamorfoza

Un om găsi un cocon de fluture. Îl luă acasă, curios fiind să surprindă momentul în care fluturele ieşea din învelişul lui. În ziua următoare, în peretele coconului apăru o mică gaură. Omul stătu ore în şir să privească cum splendida creatură îşi făcea loc cu greu prin gaură.

Apoi avu impresia că fluturele s-a oprit din acţiune. Părea că eforturile pe care le făcuse până atunci îi secătuiseră forţele şi nu mai putea continua.

Atunci omul, în bunătatea sa, decise să ajute un pic bietul fluture. El luă un foarfece şi tăie
de-a lungul coconul. Fluturele ieşi repede, dar avea un corp umflat şi diform cu aripi anemice.
Omul continuă să privească fluturele, aşteptându-se ca aripile să se dezvolte, pentru a putea susţine corpul.
Aşteptările lui au fost zădarnice. Fluturele îşi petrecu tot restul vieţii târându-se cu corpul diform şi aripile nedezvoltate fiindcă omul prin bunătatea sa a ucis capacitatea acestuia de al învăţa să lupte şi să iasă din problema acestuia. Astfel fluturele nu a fost niciodată capabil de zbor.

Ceea ce omul, în graba şi bunătatea sa, nu a înţeles, era că tocmai lupta de a  ieşi din cocon făcea ca aripile fluturelui să se dezvolte şi să crească puternice, suficient de puternice pentru a-i susţine corpul. Tocmai acel efort transfera fluidele din corp în aripi şi transforma larva hidoasă în splendida făptură zburătoare.

Libertatea şi zborul erau recompensa pentru efortul depus.

Privând fluturele de luptă, omul l-a privat şi de sănătate. Uneori, lupta este exact ceea ce avem nevoie în viaţă. Dacă am trăi fără a înfrunta măcar un obstacol, am fi neputincioşi. Nu am fi la fel de puternici ca atunci când înfruntăm greutăţile.



Învăţare, progresul şi dezvoltarea ne ajută să găsim calea personală şi unică, ce ne poate conduce la împlinirea rostului, pe fiecare dintre noi. Modul în care se fac anumite lucruri – mânuirea unei maşini, folosirea unui program de computer, conducerea unui proces, creşterea unei flori, gătirea cinei sau rezolvarea unui conflict – depinde de unelte şi tehnici. 

În cazul existenţei, nu sunt unelte şi tehnici gata fabricate. Viaţa trebuie să fie o permanentă cercetare, analiză, dezvoltare, un progres continuu, pentru găsirea căilor care vibrează cu valorile noastre personale şi cu obiectivele noastre în aceleaşi fregvenţe.

Poetul David Whyte ilustrează faptul că este extrem de dificil să-ţi găseşti propriul tău drum cu următoarele cuvinte: „Din experienţa proprie vă spun că dacă ne evaluăm cu sinceritate aptitudinile şi talentele, vom observa că, la început, cu cât suntem mai dotaţi, cu atât mai puţin vom fi ajutaţi. A merge pe un drum propriu este ca şi cum am călca pe-alături. Vom observa că vom fi lăsaţi de izbelişte să ne descurcăm singuri în pădurea deasă şi întunecată.

Acolo, în liniştea înspăimântătoare, trebuie să ne adunăm tot curajul, să scăpărăm de frică şi să facem focul singuri. Dacă vedem vreun drum în faţa noastră să nu ne grăbim, pentru că acela nu este drumul nostru. Poate că este drumul altcuiva, pe care noi l-am considerat a fi al nostru. Drumul nostru trebuie descifrat şi descoperit cu fiecare pas pe care îl facem.